zarràre (tz) intr. ciarlare, chiacchierare. Cussos iscolanos zarran troppu quegli scolari ciarlano troppo. | Cussa zente es zarrendhe meda contr’a tie quella gente chiacchiera troppo contro di te. | Sa zente zarrad e mi dispiaghet la gente chiacchiera e mi rincresce. | Faghe bene e lassa zarrare sa zente opera bene e lascia chiacchierare la gente. | No es bonu sinò a zarrare non sa che ciarlare, chiacchierare. | Zarra cantu cheres, a mie dai su meu no mi ’ogas chiacchiera quanto vuoi, non mi smonti dal mio parere → ciarràre.