tùnciu s.m. gemito, lamento. Hap’intesu unu tunciu e so accudidu ho udito un gemito e sono corso. Est istadu tota sa notte a tunciu non ha smesso di gemere tutta la notte. | Parola. Si ti ’essit tunciu de su ch’has intesu, mi dispiaghet meda se ti lasci uscir parola di quanto hai udito mi dispiace. Mancu tunciu! neppur parola! Has intesu totu su ch’es suzzessu? Mancu tunciu! hai udito quanto è successo? Neppur parola! | A tunciu postu con gemiti frequenti. Anche tùnchiu, zùnchiu.