prinzipiàre (tz) tr. principiare, incominciare, iniziare. Han prinzipiadu sos tribaglios de s’asilu, chissà candho los han a finire hanno iniziato i lavori dell’asilo, chi sa quando li finiranno? Prinzipia su contu, chi como ti poto iscultare comincia il racconto, che ora ti posso ascoltare. | intr. Prinzipiare a... principiare a... Daghi m’ha bidu ha prinzipiadu a pianghere appena m’ha visto ha cominciato a piangere. Cras prinzipian a iscavare sos fundhamentos domani principieranno a scavare le fondamenta. Prinzìpia a istare chietu tue! comincia a star quieto tu! | S’annu prinzìpiad in lunis l’anno principia in lunedì. Sas penas prinzipian como le pene cominciano adesso. Inoghe prinzipiat su saltu nostru qui principia il nostro territorio. || lat. principium.