praticàre tr. praticare. Sa virtude no bastat de l’esaltare, ma bisonzat de la praticare la virtù non basta esaltarla, ma bisogna praticarla. | Praticare unu logu o in unu logu. Praticat meda sa cheja o in cheja, su zilleri o in su zilleri pratica molto la chiesa, o in chiesa, la bettola o nella bettola. | Praticare una persone o cun una persone. Praticat meda sos avvocados o cun sos avvocados pratica molto gli avvocati o con gli avvocati. Chie praticat cun su toppu diventat toppu e mesu chi pratica lo zoppo impara a zoppicare. | Praticare su giogu, su buffu, su visciu, sa cazza frequentare il gioco, il bere, il vizio, la caccia.