piànu 3 avv. piano. Faeddhare pianu parlare lentamente, a voce bassa. Andhare, caminare, tribagliare pianu camminare<, lavorare> lentamente, adagio. Andhare, tribagliare, iscrier a pianu andare, lavorare, scrivere con lentezza. A pianu! adagio! A pianu! tu’ has troppu presse piano! tu hai troppa fretta. Has nadu custu ei custu, a pianu! e a cust’ateru no b’has pensadu? hai detto questo e questo, adagio! e a quest’altro non ci hai pensato? | A pianu a pianu pian piano. Fid andhendhe pianu pianu, a pianu a pianu camminava adagio adagio. A pianu a pianu b’hamus arrivire piano piano ci arriveremo. | Faeddha a pianu parla basso. Faeddha a pianu, no so surdu parla basso, che non son sordo. | A pianu a pianu l’ha furadu totu alla chetichella gli ha rubato tutto. | De pianu senza formalità legali, antica formula (de plano). Lasciolli di piano (Dante). Narrer de pianu parlar schiettamente, chiaramente. Mi diat narrer de pianu mi direbbe schiettamente (S. Luss., Borore). || lat. planus.