pàrrer intr. parere, sembrare, apparire (irr. Parzo o parfo; parzesi o partesi; parzère o parfère; part. pass. pàrfidu, e più raro pàrsidu). A sa vista pared unu segnore alla vista pare un signore. In zertas circustanzias totu parimus criaduras in certe circostanze tutti sembriamo bambini. Pariad unu galantomine pareva un galantuomo. | impers. Paret chi cherfat pioere pare voglia piovere. Pariat chi ndhe cherfèrat ruere pareva dovesse cadere. | Con la partic. pronom. Mi paret, ti pariat, nos paret, si bos paret mi pare, ti pareva, ci pare, se vi pare. | (interrog.) Ite ti paret de custu trigu? che ti pare di questo grano? | No es veru su ch’hapo nadu? Paret! non è vero quel che ho detto? Pare! Cussu pizzinnu deviad esser brigadu! Diat parrer! quel ragazzo dovrebbe essere rimproverato. Parrebbe! | Si ti paret, si bos paret, si li paret, si lis paret se ti, vi, gli, loro sembra. Si ti paret, bessimus a passizu se ti pare, usciamo a passeggio. | Si ti paret! ma ti paret! Cussu pizzinnu had iscuttu a sa mama, si ti paret! quel fanciullo ha battuto la madre, se ti pare! | Ite ti paret? Ite ti ndhe paret? Custu andhat bene inoghe, ite ti ndhe paret? questo sta bene qua, che te ne pare? | Pro parrer, tantu pro parrer: cussu andhad a cheja tantu pro parrer quello lì va in chiesa per parere. | Fagher su chi nos pared, chi nos pared e piaghet far quel che ci pare e piace. Faghe su chi <ti> pared, eo pro contu meu fatto su chi mi pared e piaghet fa ciò che ti pare, io per conto mio fo quel che mi pare e piace. | Fagher parrer una cosa pro un’atera far parere una cosa per un’altra. Faghet parrer su biancu nieddhu ei su nieddhu biancu fa parere il bianco nero e il nero bianco. | Parrer e no parrer parere e non parere. Parrer e no parrer mi pariat Pedru parere e non parere mi sembrava Pietro. | Parrer chent’annos parer mill’anni, ogni ora mille. Mi pariat chent’annos chi che fist’attesu mi pareva che fossi lontano mill’anni. | sost. parere, consiglio. Domandhare, pedire, leare, dare parrer: so ’ennidu a ti pedire (domandhare) unu parrer, dami su parrer tou in cust’affare diffizzile son venuto a chiederti un consiglio, dimmi il tuo parere in un affare così difficile. | Dare, leare parrer de su coju partecipare, chieder consiglio sul matrimonio. | A parrer meu, tou, sou, nostru, ’ostru secondo il mio, il tuo, il suo, il nostro, il vostro parere. Custos, a parrer meu, sun imbìmbinos questi, a parer mio, sono lezi. A parrer meu, lu deviad inserrare in domo secondo il mio parere, lo doveva chiudere in casa. | Esser de parrer, esser de su matessi o de ateru parrer essere dello stesso o di diverso parere. Eo so de parrer chi si devat partire son del parere che si debba partire. Eo fio de su matessi parrer, ma sa mama fit de ateru (diversu) parrer io ero dello stesso parere, ma la madre era d’altro parere. Pedru puru fit de custu parrer anche Pietro era di questo parere. | Sos parrer no sun totu sos matessi i pareri non son tutti uguali, gli stessi. | Unu bonu parrer est un’aggiudu mannu un buon consiglio è un grande aiuto. | Su parrer de sos avvocados, de sos duttores si dad a preju de moneda il parere degli avvocati, dei medici si dà a suon di moneta. || lat. parere.