occùrrere intr. occorrere, bisognare; capitare, succedere. Si t’occurret calchi cosa naramilu se ti occorre qualche cosa dimmelo. M’occurret su ’inari de sa rendha mi occorrono i danari per le imposte. Si t’occurrèrat de andhare a Tàtari faghemilu ischire se ti capitasse di dover andare a Sassari fammelo sapere. M’occurret cun frequenzia de l’agattare in piatta mi capita con frequenza di trovarlo in piazza. || lat. occurrere.