obbligàre tr. obbligare, costringere. Had obbligadu su fizu a li domandhare iscuja ha obbligato il figlio a chiedergli scusa. Si no cherides andhare, chie bos obbligat? se non volete andare, chi vi obbliga? S’educassione nos obbligad a rispettare a totu l’educazione ci obbliga a rispettar tutti. | rifl. Obbligaresi a fagher una cosa, a pagare, a unu tribagliu obbligarsi a fare una cosa, a pagare, a un lavoro. Obbligaresi pro un’ateru obbligarsi per un altro. Su babbu s’est obbligadu pro su fizu, su frade pro su frade il padre s’è obbligato per il figlio, il fratello per il fratello. | intr. ass. Custa legge in custu casu no obbligat questa legge, in questo caso non obbliga. Chie ti l’ha nadu? obbligat de zertu chi te l’ha detto? obbliga di certo. || lat. obligare.