mujàre tr. curvare, piegare, flettere. Cun sa passenzia e cun su fogu ha mujadu cussu fuste con la pazienza e col fuoco ha curvato quel bastone. Si cheres pane, fizu caru, muja s’ischina a su tribagliu se vuoi pane, figlio caro, curva la schiena al lavoro. Emmo, ma no la dio cherrer mai mujare de fronte a sa prepotenzia e a sa tirania sì, ma non vorrei mai piegarla dinanzi alla prepotenza e alla tirannia. | rifl. curvarsi, piegarsi. Mezus si truncat chi no si mujat (frangar, non flectar). Pro intrare in zertos nuraghes bisonzat de si mujare, e nachi sun istados fattos dai sos zigantes! per entrare in certi nuraghi bisogna curvarsi, e poi si dice che siano stati costrutti dai giganti! | ass. Custu ramu no mujat questo ramo non si curva, non è flessibile. Giughet s’anca tettera e no mujat ha la gamba rigida e inflessibile. Cuss’omine no mujad addainanti a niunu quell’uomo non si curva dinanzi ad alcuno.