méndhula s.f. mandorlo e mandorla. Mendhulas piantadas como chimb’annos mandorli piantati cinque anni fa. Unu saccu ’e mendhula un sacco di mandorle. Mendhula rànchida o rànziga amara; ~ dèntiga o ischizzaditta premiccia; ~ turrada tostata, incotta; ~ frisca fresca; ~ sicca secca. Sa buccia ’irde o de fora mallo. Isbucciare smallare. S’iscorza, sa buccia de intro guscio. Segare, ischizzare sa mendhula sgusciare, schiacciare, rompere. Sa buccia de su chiu cute. Su chiu seme, anima. Mendhula de duos chios mandorla gèmina. Mendhuleddha, mendhulitta (dim.). Cust’est una cascitta piena de mendhulitta è una cassettina piena di mandorle piccoline..., la bocca e i denti. | Pasta ’e mendhula pasta di mandorle. | Abba ’e mendhula lattata. || gr. (amygdále) ἀμυγδάλη.