làurea s.f. laurea. Laurea in meighina, in legges, de duttore, de avvocadu, de veterinariu laurea in medicina, in chirurgia, in veterinaria. Leare sa laurea prendere la laurea. Dare sa laurea: no l’han dadu mancu sa laurea non gli hanno accordato la laurea. Haer sa laurea avere la laurea. Cheret fagher su duttore senz’haer mancu sa laurea vuol fare il medico senz’aver neppure la laurea. || lat. laurea.