isventiàre rifl. svigorirsi, svaporare. Custu ’inu s’est isventiadu questo vino s’è svigorito. Tuppona s’ampulla ca sinò s’aghedu s’isvèntiat tura la bottiglia, se no l’aceto si svigorisce. | Al fig. diventar scipito. Ha chimbant’annos e s’es già isventiadu ha solo cinquant’anni ed è già imbarbogito. | Anche ass. Custu ’inu no isventiat mai questo vino non si svigorisce mai. | Smaltire la sbornia. Dagh’isventias ndhe demus faeddhare ne parleremo quando avrai smaltito la sbornia. | Smaltire la collera, l’ira. S’est ancora airadu già dêd isventiare se è ancora in collera la smaltirà.