ispìnghere tr. spingere, urtare, incitare. In sa calca s’unu ispinghet s’ateru nella calca l’uno spinge l’altro. Ispinghe cussa janna spingi quella porta. | Ispingher a su malu, a su bonu spingere, incitare al male, al bene. | rifl. urtarsi, spingersi. S’ispinghen pari pari s’urtano a vicenda. | Estendersi, indursi. No m’ispingo fin’a tantu non mi arrischio fino a tanto. | avv. A s’ispinghe ispinghe a spintoni, a furia di spinte. | Anche per spegnere, spengere (Olbia). Ispinghe cussa candhela spegni codesta candela. Forsi dian ispingher cussu fogu (Zozzò).