ispicculàre tr. mangiare, piluccare. No haiad ite fagher e s’had ispicculadu totu sos dulzes non sapeva che fare e s’è sgranocchiato tutti i dolci. | intr. mangiucchiare. Candh’est in domo istat sempre ispicculendhe quando è a casa mangiucchia sempre. Sempl. mangiare. Tue no ses bonu sinò a ispicculare tu non sei buono più che a mangiare.