ismarruncàre tr. e rifl. sdentare, perdere i denti. Su pizzinnu es ruttu e s’est ismarruncadu il fanciullo è caduto e s’è fatto male ai denti. No seghes sa mendhula cun sas dentes! mi’ chi t’ismarruncas non schiacciare le mandorle coi denti! bada che te li rovini.