ismarighinìre tr. turbare, impaurire, atterrire. Cussa vista l’had ismarighinidu quella vista l’ha atterrito. | rifl. Puntu s’est ismarighinidu e no ischiad ite narrer solo s’è smarrito e non sapeva che cosa dire. | intr. No lu fattas ismarighinire non fargli perdere la testa.