iscumpàrrere intr. scomparire; sfigurare. Su sole est accanta a iscumparrer in sa nue il sole sta per scomparire tra le nubi. No mi fattas iscumparrer in cara a tantos non farmi scomparire dinanzi a tanti. | part. pass. iscumpàlfidu, iscumpàrfidu, iscumpàrsidu.