isbruncàre tr. attizzare, sbraciare. Isbrunca cussu fogu chi no cheret tenner bene attizza quel fuoco che non vuol accendere bene. | Impigliare, dei pruni. M’had isbruncadu una ’inchiza ’e rû, unu ramu ’e prunizza m’ha fermato un rovo, un ramo di prunicce. Anche ilbruncàre.