isborroccàre intr. erompere, prorompere, scoppiare. Su trogliu had isborroccadu in s’ordine, pijendheche su reparu il rigagnolo s’è precipitato nella porca, trascinando via l’argine. | Isborroccare a riere, o a risu; a pianghere o a piantu; in faeddhos o a faeddhare; a gridos o a gridare. Appena l’ha bidu had isborroccadu a riere appena l’ha visto ha scrosciato in risate. Intendhendhe sa trista notissia had isborroccadu a pianghere appena ha udito la triste notizia ha scrosciato in pianto.