isbàgliu s.m. sbaglio, errore. Has fattu duos isbaglios graves, de grammatica, e duos lizeris hai commesso due errori gravi, di gramatica e due leggeri. Isbagliu de pronuncia, de vista errore di pronunzia, svista. | Fagher isbagliu. Si no fatto isbagliu, deris t’hapo ’idu in piatta se non erro ieri t’ho visto in piazza. Anche ilbàgliu, imbàgliu.