isarcàre rifl. smarrirsi, scoraggiarsi, abbattersi. Primu fit tantu animosu, ma poi s’est isarcadu prima pareva tanto animoso, poi s’è scoraggiato. | intr. ass. Mi paret chi ses isarchendhe mi pare che ti perdi d’animo. Promittiat mares e montes, ma poi had isarcadu prometteva mari e monti ma poi s’è abbattuto. Anche isalcàre.