irrobbustìre
tr
. irrobustire.
Sa ginnastica l’had irrobbustidu a meraviza
la ginnastica l’ha irrobustito a meraviglia. |
rifl
.
No s’ischit comente s’est irrobbustidu da’ una die a s’atera
non si sa come s’è irrobustito da un giorno all’altro.