irrobbàre tr. derubare, spogliare; svaligiare. Han irrobbadu unu poveru viaggiante in mesu s’istradone han derubato un povero viandante in piena strada pubblica. Como che sun irrobbendhe domos meda adesso stanno svaligiando molte case. | Al fig. Tue mi cheres irrobbare cun cussu cuntrattu con codesto contratto tu mi vuoi derubare.