irraighinàre tr. sradicare. Pro istridu ndhe l’han irraighinadu sos alvures de s’ortu, sa ’inza per danneggiamento gli hanno sradicato gli alberi dell’orto, la vigna. | Al fig. Irraighinare unu visciu, una moda, un’usanzia, un’errore sradicare un vizio, una moda, un’usanza, un errore. Su visciu, da ch’est postu, es malu a irraighinare un vizio quando è contratto non si sradica facilmente.