inciumìre intr. bere, sbevazzare. Cuss’omine inciumit meda. | tr. Inciumiresiche bere, inghiottire. Si ch’inciumit fina s’anima, poveru disgrassiadu berrebbe anche l’anima, povero disgraziato. Si ch’inciumit in un’ora totu su ’alanzu de sa chida beve in un’ora tutto il guadagno d’una settimana. Anche inciummìre.