figùra s.f. figura. De omine, de cristianu, de animale, de fera, de molente; de cheja, de domo, de carru; de eroe, de vile, de galantomine, de birbante; bella, fea, mischina figura d’uomo, di cristiano, di animale, di bestia, di somaro; di chiesa, di casa, di carro; d’eroe, di vile, di galantuomo, di birbante; bella, brutta, meschina. | Haer figura aver figura. No haiat figura de cristianu ma de demoniu non aveva aspetto d’uomo ma di demonio. | Fagher figura far figura. Faghet figura tra sos cavaglieris ei sas damas fa figura tra i cavalieri e le dame. Custu quadru diat fagher figura in calesisiad esposiscione questo quadro farebbe figura in qualsiasi esposizione. Faghet figura in Parigi fa figura in Parigi. | Fagher bella o brutta figura far bella o brutta figura. In s’ultima parte ha fattu brutta figura nell’ultima parte ha fatto brutta figura. No podiat fagher pius bella figura non poteva fare più bella figura. | Fagher sa figura de s’ainu, de su molente, de s’assu ’e cuppas far la figura del somaro, dell’asso di coppe. | Isconzare sa figura rompere il grugno. Si sighis t’isconzo sa figura se continui ti rompo il grugno. | Libberu cun figuras libro illustrato. | Figuras geometricas, musicales figure geometriche, musicali. | Esserbi pro figura esserci per figura. Su tale, in sa cumpagnia, b’es solu pro figura il tale, nella società, c’è solo per figura. | Sa prima figura, sa figura prinzipale la prima figura. | Est una figura chi no had a morrer mai è una figura che non morrà mai. | Figura de prima grandhesa figura di prima grandezza.