discansàre tr. ricreare, riposare. Discansade sos sentidos (Delogu Ibba). Custos sonos mi discansan questi suoni mi ricreano. | rifl. In sa festa mi discanso; si fit discansendhe in su giardinu mi ricreo nella festa; si ricreava nel giardino. No si discansat cun perunu divertimentu non lo ricrea alcun divertimento. Discànsadi! chi sos ladros già sun in domo tua ricreati pure, che i ladri son piombati in casa tua! Discànsadi cue, chi... datti pur pace, resta pur con le mani in mano, che... Discansadi cue, chi su mazzone già es brincadu intro sa mandra resta pur costà come un tanghero, che la volpe è già saltata entro l’addiaccio. | ass. riposarsi, ricrearsi. Giompesi cun onore / a portu a discansare giunsi con onore per riposarmi nel porto. | Oe chi Deu discansat / in tronu candidu e puru (Delogu Ibba). E in eternu discansas cun / sa divina Clemenzia (Delogu Ibba).