disarmàdu agg. e part. pass. disarmato, inerme. Sos bandhidos han disarmadu sos carabbineris i banditi han disarmato i carabinieri. No es proa a bincher una nassione disarmada non è prodezza vincere una nazione disarmata. | sost. No meressis zertu sa medaglia s’atterras unu disarmadu non meriti certo la medaglia se abbatti un inerme.