currispondhénzia (tz) s.f. corrispondenza. L’abberin tota sa currispondhenzia gli aprono tutta la corrispondenza. | Ha corrispondhenzia cun unu giovanu ha corrispondenza con un giovane. | Custa parte de sa domo no hat curripondhenzia cun s’atera questa parte della casa non ha corrispondenza con l’altra. | Sas istanzias han totu corrispondhenzia s’una cun s’atera le stanze han tutte corrispondenza vicendevole. | Dare currispondhenzia corrispondere. Issa lu cheret, ma isse non li dat currispondhenzia ella lo vuole, ma egli non le corrisponde.