cumprìre tr. compiere, compire, finire. Cumprire sos annos compiere gli anni. Cumprire s’iscola terminar la scuola. Cumprire su tribagliu terminare il lavoro. | Cumprire sos obbligos, sas promissas compiere gli obblighi, le promesse, i voti. Cumprire sa legge osservare la legge. Cumprire sa paraula tenere la parola. | intr. Cumprire a sa paraula, a su cuntrattu stare alla parola, al contratto. | Anche far complimenti, prender qualche cosa al rinfresco, intervenire a una cerimonia, spec. nuziale. Ha leadu unu biscottu tantu ’e narrer ch’ha cumpridu ha preso un biscotto per complimento. Es vennida a s’isposu pro cumprire è intervenuta alle nozze solo per complimento. | Cumprire de fagher una cosa, de giogare, de mandhigare terminar di... giocare, mangiare. Sun cumprendhe de ’ustare e bessin subitu terminano di pranzare ed escon subito.