chijùra s.f. siepe. Chijura morta siepe di rami secchi; chijura ’ia siepe viva. Chijura de mudeju, de chessa, de ozastru siepe di rami di cisto, di lentisco, d’oleastro. Chijura de prunizza, de calarighe, de rû siepe di prunicce, di biancospino, di rovi. | A chijura chiuso a siepe. Su possessu est a chijura e b’intrat robba meda il podere è chiuso a siepe e vi entra molto bestiame estraneo. Cunzare, serrare a chijura chiudere a siepe. | Fagher chijura comporre la siepe. Isconzare sa chijura disfare la siepe.