campàre tr. nutrire, mantenere. Unu babbu campat doighi fizos e doighi fizos no campan unu babbu un padre campa (nutre, alleva) dodici figli e dodici figli non campano un padre. | intr. vivere, campare. | Campare meda, pagu campar molto, poco; campare bene, male. | Campare a bezzu, a bezzu mannu, a bezzu cadruddhu viver fino alla vecchiaia, alla decrepitezza. | Campare a fae, a basolu, a pumuederra vivere, campare a fave, a fagioli, a patate. | Campare dai su tribagliu campare sulle braccia. | Campare chei su tilingione suttaderra vivere come il lombrico, miserrimamente. | Campare chei sos canes, chei sas feras viver come i cani, come le bestie. | No poder campare in unu logu non trovare i mezzi sufficienti per sbarcare il lunario. In custa beneitta ’iddha no si che campat, no si che podet campare in questo benedetto villaggio non ci si può campare. | Campare de aria campar d’aria.