bìda 1 s.f. vita. Torrare a bida risorgere, risuscitare. Fit mortu ed es torradu a bida era morto ed è risuscitato. Per estens. Torrare dai morte a bida riaversi. Da ch’ha leadu cussa meighina es torradu dai morte a bida dopo aver preso quella medicina s’è rimesso ch’è un incanto. | In bida durante la vita. A s’anima bisonzat de bi pensare in bida bisogna pensare all’anima propria da vivi. | In bida e pustis morte in vita e dopo morte. | Parrer unu mortu torradu a bida essere pallido, macilento da far paura. | Lassare a bida, di agnelli o di capretti o di vitelli, lasciarli in vita, allevarli per far gregge e fruttarli. Lassare a bida lasciar in vita. Bòcchimi o làssami a bida (A. Delogu). | Dare a bida, al neg., di un malato, pronosticargli la morte. De cantos l’han visitadu, niunu li dad a bida di quanti l’han visitato, nessuno crede ch’egli sopravviva. | Torradu a bida (iron.) redivivo. Millu a Dante torradu a bida! ecco Dante redivivo! si direbbe d’un poetastro [→ ’ìda].