arrebellàre intr. ribellare; resistere; ribattere. Sos poveros si sun arrebellados de pagare sas tassas i poveri si son rifiutati di pagar le tasse. A sas accusas had arrebelladu cun sas rejones suas contro le accuse ha ribattuto con le proprie ragioni. Nell’ultimo senso, più com. → rebellàre. | Su corvu subra sa figu mia s’arrebellat (Mannai).