àltu agg. alto, eccelso, eminente, nobile. Larga, di stoffa. Profondo, di scarpata, di fosso. Altu mare; sole altu; boghe alta; preziu altu; carrasciale, caresima, pasca alta; tiru altu; bi l’ha fatt’alta. | sost. il cielo. Dai s’altu. Dai altu a basciu: abbaidare a unu dai altu a basciu. In altu: faeddhare in altu parlare a voce alta; naralu in altu dillo a voce alta. Fagher altu e basciu farla da padrone. In cussa domo sa teracca faghed altu e basciu in quella casa la serva fa da padrona. Lu podes narrer altu lo puoi dir fortemente, sicuramente.