agriàre tr. inasprire, irritare, esacerbare. Al fig. Agriare sas penas, sas piaes. | rifl. inacetire, inasprirsi; irritarsi, parlare con agrezza. Custu ’inu, dagh’es vènnidu in pagu, s’est agriadu questo vino agli sgoccioli s’è inacetito. Su padronu s’est agriadu, ei sa teracca no l’ha cumpatidu il padrone s’è irritato, e la domestica non l’ha compatito. No t’agries tantu! non esser così zolfino! || sp. agriar.