àbe s.f. ape. Abe canina ape legnaiola; abe manna, maistra, mastra, reina ape regina. | Bi curriat sa zente chei s’abe la gente accorreva come le api. Accudian a cheja che abe a su bugnu. Ses sempre a murmuttu chei s’abe, di uno che brontola e bofonchia per nulla. S’abe faghet su mele e attere si ndhe gosat (sic vos non vobis mellificatis, apes!). | S’abe faghet su mele. | Punta de s’abe pungiglione. | Puzone de abe sciame. Andhare che puzon’’e abe essere irrequieto.