abbaidàre tr. guardare, osservare. No abbaidare in faccia a niunu. | Rispettare. T’abbàido pro amore de babbu tou. No t’abbàido proghì sias fizu de cavaglieri. Abbaidaresi s’unu a s’ateru usarsi riguardo. Abbaidare su cane pro su padronu. | Trattare. M’abbaidat che cane, che muzere, che fizu. | Criticare, censurare, malignare. Sa muzere de fulanu l’abbàidana meda. | intr. Abbaidare a sutt’oju, a ojos tortos, a caninu; ~ a fittu, a crabas, a fine, a russu, a chilvesciu (in tralicce). Abbaidare a sa figura: no m’abbaides a sa frigura, a sos pannos. Abbaidare a sas ricchesas, a sa bellesa aver di mira; abbaidare a s’onore. | Abbaidaresi una femina farle la corte. | Procurare, tentare, provare. Abbaida de lu fagher bene. | Abbaidade si podides fagher custu... | No abbaidare a ispesas, perigulos, patimentos, sacrifissios; no abbaidare a nuddha. || ant. it. abbadare.